Numim o obturație dentară procedura prin care medicul stomatolog completează spațiul lipsă de substanță a structurii dentare a pacienților săi. Această lipsă de substanță poate fi cauzată de carii dentare, traume suferite la nivel dentar, dar și de alți factori. Atunci când unul sau mai mulți dinți suferă o astfel de problemă, partea dintelui ce a fost afectată trebuie înlăturată. Odată dintele curățat, spațiul rămas gol în urma îndepărtării zonei afectate va trebui să fie închis, pentru a proteja țesutul. Închiderea spațiului respectiv va fi realizată cu substanțe de obturație dentară, fie în mod extemporaneu, fie prin incrustație dentară.
Substanțele de obturație dentară aplicate în mod extemporaneu
Substanțele de obturație dentară aplicate în mod extemporaneu sunt substanțele plombă, cu care ne-am întâlnit măcar o dată în viață. Aceste substanțe sunt folosite în cazul în care cavitățile rezultate în urma curățării zonei afectate au dimensiuni mici. De cele mai multe ori folosite în cazul cariilor, aceste substanțe au o consistență păstoasă și o culoare asemănătoare dintelui. Se aplică în cavitate cu ajutorul unui instrument cu vârf lung și subțire, se uniformizează nivelul și apoi se usucă. Dacă sunt aplicate așa cum trebuie, acestea nu afectează în niciun mod mușcătura pacientului, acesta nesimțind niciun disconfort la masticație.
Incrustația dentară realizată în laborator
Incrustația dentară realizată în laborator este un pic mai complicat de realizat, din cauza faptului că necesită timp de așteptare. Practic, medicul stomatolog va curăța zona afectată a dintelui la prima vizită la cabinet și apoi ia amprenta dintelui pacientului. Pentru ca pacientul să nu meargă acasă cu un segment de dinte lipsă, ori cu dentina descoperită, utilizează plomba provizorie. Cu alte cuvinte, medicul acoperă cavitatea temporar, strict pentru confortul pacientului, iar când incrustașia dentară este gata o va înlocui. Înlocuirea plombei provizorii cu incrustația dentară realizată în laborator va fi realizată în a doua vizită a pacientului la cabinet. Medicul va curăța dantura pacientului, pentru a se asigura că nu există impurități sau bacterii și va monta incrustația dentară.
Cum diferențiem obturația dentară de obturația de canal?
Deja știm ce este obturația dentară, însă care este diferența dintre aceasta și obturația de canal? Obturația de canal apare atunci când caria pacientului se află într-un stadiu mult prea avansat și necrozează complet pulpa dentară. Atunci când pulpa dentară este necrozată, aceasta trebuie îndepărtată, iar canalele dentare vor ajunge descoperite, trebuind să fie sigilate complet. Sigilarea acestora ajută la păstrarea unei igiene dentare corespunzătoare și împiedică pătrunderea alimentelor înăuntrul lor, pentru evitarea unor eventuale infecții. Materialul utilizat pentru obturația de canal trebuie să fie nu doar antiseptic, dar și inert din punct de vedere biochimic. Aceasă procedură este aproape la fel de simplă ca și obturația dentară, și poate fi realizată într-o singură vizită stomatologică.
Cum alegem materialul ideal pentru o obturație de canal?
Există unele condiții pe care materialul ideal pentru realizarea obturației de canal trebuie să le îndeplinească, pentru a optimiza procedura. În primul rând, acesta nu trebuie să fie reabsorbabil, pentru a rămâne în cavitatea dentară fără să îl albsoarbă organismul. În al doilea rând, trebuie să opac din punct de vedere radiologic, ca medicul stomatolog să îl vadă la radiografii. De asemenea, materialul utilizat trebuie să adere rapid la suprafața dentară interioară, pentru a asigura umplerea și sigilarea cavității dentare.
Nu în ultimul rând, acest material trebuie neapărat să aibă proprietăți antiseptice, pentru a preveni apariția infecțiilor la țesuturile adiacente. Cel mai des sunt utilizate materialele pe bază de oxid de calciu, sau pe bază de rășini, îndeplinind toate condițiile. Cele pe bază de rășini au un grad ridicat de sigilare dentară, însă biocompatibilitatea nu este la fel de ridicată. În schimb, materialele pe bază de oxid de calciu, deși compatibile cu suprafețele dentare interioare, nu sigilează la fel de bine.
Alegerea materialului ideal pentru fiecare pacient va fi realizată de către medicul stomatolog împreună cu pacientul, în urma unei discuții. Prin intermediul acestei discuții, medicul stomatolog va explica pacientului avantaje, dezavantaje și alți factori care vor contribui la alegerea materialului.
Cum se realizează obturația de canal?
În primul rând, medicul stomatolog trebuie să izoleze dintele în cauză, pentru a preveni excesul de salivă din zona tratată. După anestezierea zonei, medicul va realiza un orificiu în dinte pentru a permite accesul către canalele afectate. Cu ajutorul unor ace speciale, medicul va curăța canalele afectate și va elimina toată zona bolnavă. Canalele radiculare vor fi apoi dezinfectate și umplute cu materialul ales împreună cu pacientul în prealabil.