Corpul uman este o adevărată operă de artă, iar funcțiile sale se împletesc atât de bine între ele, încât este o minune să le studiezi și să realizezi cât de complex este. Același lucru se aplică și la segmentele sale, nu doar la totalitate, iar în ceea ce privește cavitatea bucală, nici ea nu lasă de dorit. Majoritatea oamenilor consideră că gura noastră este alcătuită din limbă, obraji, dinți și gingii, pentru că asta este ceea ce vedem. Însă, în interiorul gingiilor ne va aștepta o surpriză care sperăm ca și pe voi să vă fascineze cel puțin la fel cum ne fascinează pe noi.
Ce este canalul radicular?
Canalul radicular este reprezentat de interiorul moale al dinților, situat în zona subgingivală, adică în rădăcinile dinților. De cele mai multe ori, atunci când mergem la dentist, mergem în legătură cu o carie aflată pe coroana dentară, motiv pentru care canalul radicular nu este foarte des adus în discuție. Cu toate acestea, atunci când suferiți de o durere la nivelul dintelui, ori dacă gingia s-a inflamat și ați făcut abces, ei bine, acesta este canalul vostru radicular care s-a infectat. Acest lucru se întâmplă atunci când o foarte mare parte din dinte este afectată de carie și bacteriile ajung la nivelul materialului moale al rădăcinii dentare. În mare parte din cazuri, abcesele și infecțiile pot fi tratate ușor, cu ajutorul tratamentelor cu antibiotice. În unele cazuri, însă, aceste tratamente nu sunt suficiente și este nevoie de o obturație de canal.
Ce este obturația de canal și cum se realizează?
Obturația de canal este una din cele mai mari surse de stres pentru pacienții unui medic stomatolog. Deși procedura este extrem de simplă și nu encesită decât o singură intervenție stomatologică, denumirea sa o face înfricoșătoare pentru orice pacient. Obturația de canal înseamnă, pur și simplu, să accesăm una sau mai multe rădăcini ale dintelui afectat. Odată accesate, medicul stomatolog va curăța zona infectată de toate celulele moarte ale dintelui. Următorul pas constă în igienizarea zonei curățate.
Eliminarea bacteriilor este esențială pentru ca această carie să fie oprită și să nu continue să se dezvolte după ce obturația este închisă. Medicul apoi va înlătura nervul dintelui, dacă este necesar și, în cele din urmă va închide zona cu un material de obturație special, asemănător cauciucului. Acest material va fi apoi acoperit cu o plombă sau cu o coroană dentară, în funcție de gravitatea situației în care se află partea dintelui care se află la suprafața gingiei. Această procedură se realizează doar sub anestezie locală, astfel încât pacientul să nu simtă niciun discomfort sau nicio durere.
Ce se întâmplă după obturația de canal?
Este absolut normal și firesc ca următoarele două, trei zile după ce ați trecut printr-o obturație de canal să simțiți un disconfort sau chiar o durere. Acest lucru se datorează faptului că rana se vindecă, însă este, totuși, o rană.
Datorită proprietăților tămăduitoare ale salivei, acest tip de rană nu ar trebui să ia mai mult de două, trei zile pentru a se vindeca. Din acest motiv, în cazul în care experimentați disconfort sau dureri mai mult timp, adresați-vă numaidecât medicului stomatolog.
Acesta vă va chema la cabinet pentru un consult și vă va explica exact ce se întâmplă și de ce. La câteva săptămâni după ce ați trecut prin obturația de canal va fi nevoie să mergeți din nou la medicul stomatolog pentru a stabili dacă aveți nevoie de o plombă definitivă sau de o coroană. Așa cum am menționat mai sus, spațiul gol rămas în rădăcinile dintelui afectat vor fi umplute cu materialul acela asemănător cu cauciucul.
Cu toate acestea, dintele, partea sa superioară, afectată în mare parte de carie, are nevoie de susținere. În funcție de starea de sănătate a acestuia și de nivelul de distrugere la care s-a ajuns, medicul stomatolog va lua hotărârea să închidă cavitatea cu o plombă sau să ofere suport dintelui printr-o coroană. Desigur că medicul stomatolog se va consulta cu pacientul înainte să realizeze orice procedură și, în cazul în care pacientul dorește să știe mai multe detalii, medicul i le va explica. Ideea este că fiecare pacient se confruntă cu aceste afecțiuni în modul specific propriului organism, iar fiecare organism răspunde diferit la stimuli externi.